Am aflat acum o saptamana despre o fata, prietena cu o buna prietena de-a mea, care are cancer. Are doar 20 de ani. M-a debusolat complet povestea ei si am inceput sa fac un efort de gandire pentru a privi printr-o alta perspectiva viata. Prin perspectiva reala... Oricui i se poate intampla sa fie pe patul ala de spital. In seara asta am primit urmatorul mail de pe un grup yahoo:
" Colega noastră din Căminul Pallady II, Alexandra Aron, studentă a Universităţii din Bucureşti, a fost diagnosticată cu tumoră cerebrală canceroasă iar acum se luptă pentru viaţa ei pe un pat de spital. La doar 20 de ani, Alexandra are nevoie de ajutorul vostru pentru a fi operată la o clinică din străinătate, costurile fiind de 20.000 euro. Dacă cineva dintre voi o poate ajuta în orice fel, vă rugăm sunaţi la 0748131015 sau 0726006262."
Probabil ca daca nu as fi stiut despre cazul ei, ca este cat se poate de real, disperat, nedrept, tragic, as fi inchis mailul si m-as fi culcat. Dar nu pot, pentru ca si tu, si eu am putea fi in locul ei. Si atunci ce am putea face? Sa ne mobilizam cu o suma mica, dar cat mai multi. Eu m-am gandit la 10 Ron sa strangem, poate vor face diferenta,daca nu din punct de vedere financiar, macar ca luare de pozitie, ca atitudine.
Am vazut miercuri Watchmen si morala e aceiasi. Depinde doar de noi ce va fi, ce vrem sa fie. E o responsabilitate si un privilegiu pe care il avem fara sa il constientiam d fiecare data. Eu imi doresc sa ma mobilizez de data aceasta pentru ca stiu ca asa e BINE in sufletul meu. Sper sa fiti alaturi de mine! Ma angajez sa strang eu banii, sa ma intalnesc cu toata lumea. Pentru ca niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul sau cine iti va fi alaturi la nevoie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu